CARE SUNT POVEȘTILE MARELUI RĂZBOI?

EVENIMENTELE CARE AU AVUT UN MARE
IMPACT ASUPRA ISTORIEI

Atacul Oamenilor Morți
(Bătălia de la Fortăreața Osowiec)
Imperiul Rus VS Imperiul German
6 august 1915

Fortăreața Osowiec, situată la 23 de kilometri de granița cu Prusia de Est, avea o poziție strategică menită să protejeze coridorul vital dintre râurile Nemen și Vistula-Bug. Inițial, capturarea sa a fost planificată de forțele germane în septembrie 1914, însă un nou atac a avut loc în februarie și martie 1915. La începutul lunii iulie 1915, sub comanda feldmareșalului Paul von Hindenburg, a fost lansată o a treia tentativă de cucerire a fortăreței, ca parte a unei ofensive germane de amploare.

Era o noapte cețoasă de 6 august 1915, iar în tranșeele din apropierea fortăreței Osowiec, soldații Imperiului Rus se confruntau cu germanii, pe teritoriul care astăzi face parte din Polonia modernă. Germanii au folosit o armă cumplită: gazul toxic. Un nor imens se răspândea deasupra câmpului de luptă, iar efectele asupra soldaților erau înfiorătoare, oferindu-le un aspect nepământesc.

Deși mulți dintre ei au căzut, părea că se ridică din morți, continuând să lupte. Apariția acestor soldați ce păreau reînviați i-a umplut de groază pe germani, care au văzut în ei războinici feroce, mistuiți de ură și dorință de răzbunare. A urmat un contraatac incredibil (de câte 60-100 de oameni, pe rând), în care cei căzuți, printr-un act de voință pură, s-au ridicat, din nou, la luptă pentru a-și revendica răzbunarea.

Efectivele garnizoanei rusești erau conduse de locotenentul Vladimir Kotlinsky (comandantul fortăreței Osowiec) și constau, în aproximativ, 900 de oameni, dintre care aproape toți au decedat în timpul angajării în luptă (800). Efectivele ofensivei germane erau comandate de generalul Paul von Hindenburg și constau în 12 batalioane, 7000 de soldați. Nemții au suferit pierderi grele, dar nu se știe un număr exact.

IMPERIUL GERMAN IMPERIUL RUS

Videoclip reprezentativ pentru Atacul Oamenilor Morți

Locotenentul Vladimir Kotlinsky

Feldmareșalul Paul von Hindenburg

Baronul Roșu,
Manfred von Richthofen,

Copilăria și primii

ani de carieră militară

Manfred Albrecht Freiherr von Richthofen s-a născut pe 2 mai 1892 într-o familie nobiliară prusacă. Încă din copilărie, s-a remarcat prin curajul și abilitățile sale sportive. La vârsta de 11 ani, a început antrenamentele militare în cadrul corpului de cadeți, unde a devenit cunoscut pentru îndrăzneala și spiritul său competitiv. În plus, era un călăreț priceput și iubea activitățile în aer liber.

La 17 ani, s-a alăturat cavaleriei germane ca ofițer, fiind repartizat în Escadronul 3. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, a servit inițial ca ofițer de recunoaștere în cadrul cavaleriei. Totuși, din cauza schimbărilor rapide ale războiului modern, unitatea sa a fost nevoită să își abandoneze caii și să îndeplinească sarcini mai statice, cum ar fi transmiterea mesajelor și operarea liniilor telefonice. Frustrat de această situație, Richthofen și-a dorit o provocare mai mare, fiind atras de aviația militară.

Trecerea la aviație și

primele lupte aeriene

În mai 1915, Manfred von Richthofen a intrat în Serviciul Aerian al Armatei Germane ca observator de zbor, participând la bombardamente asupra inamicilor. Prima sa bătălie aeriană, pe 1 septembrie 1915, s-a încheiat fără succes din cauza lipsei de experiență. Hotărât să devină pilot de vânătoare, a început antrenamentele sub comanda lui Oswald Boelcke. Deși inițial a avut dificultăți, inclusiv o prăbușire în timpul unui zbor solo, a perseverat și a obținut licența de pilot.

Ascensiunea ca as al aviației

În octombrie 1916, a fost recrutat în Jagdstaffel 2, unde și-a perfecționat tehnicile de luptă. După moartea mentorului său, Boelcke, Richthofen și-a creat propria legendă, vopsindu-și avionul într-un roșu strălucitor, ceea ce i-a adus porecla „Baronul Roșu” și i-a intimidat adversarii. În ianuarie 1917, după 16 victorii confirmate, a primit Blue Max, cea mai înaltă distincție militară germană. În aprilie 1917, numit „Aprilie Sângeros”, a obținut 22 de victorii aeriene, inclusiv 4 într-o singură zi. În iunie 1917, a fost numit comandant al JG 1, cunoscut drept „Circul Zburător”, datorită mobilității sale ridicate și a avioanelor viu colorate.

Rănirea și schimbarea perspectivei asupra războiului

Pe 6 iulie 1917, Richthofen a fost rănit grav la cap într-un duel aerian, suferind orbire parțială și pierzând controlul avionului. Deși medicii i-au recomandat o pauză prelungită, s-a întors pe front după trei săptămâni, însă rana i-a provocat dureri de cap și probleme de sănătate. În această perioadă, a început să vadă războiul ca pe ceva sumbru și lipsit de glorie.

Ultimul zbor și moartea

În 21 aprilie 1918, Richthofen a pornit în ultimul său zbor, depășind accidental liniile inamice în timp ce urmărea un Sopwith Camel. A fost împușcat și a reușit să aterizeze forțat în Vaux-sur-Somme, unde a murit. Nu se știe exact cine a tras focul fatal – un pilot britanic sau un soldat australian. Ultimele sale cuvinte au fost „Kaputt” (Sfârșit). A fost înmormântat cu onoruri militare, iar pe mormântul său s-a scris: „Pentru dușmanul nostru viteaz și demn.”

Moștenirea Baronului Roșu

Richthofen rămâne cel mai cunoscut as al aviației din istorie, cu 80 de victorii confirmate. Faimosul său Fokker Dr.I roșu este un simbol al tacticii aeriene, iar numele său continuă să fie studiat și astăzi în domeniul războiului aerian.