Momchilo Gavrich, născut în 1906, a devenit cel mai tânăr soldat al Primului Război Mondial, fiind integrat în armata sârbă la doar 8 ani. După ce familia sa a fost ucisă de inamic, a fugit către un regiment sârb, unde a fost adoptat de soldați. A început ca mesager, transportând informații între unități și ajutând la aprovizionarea liniei frontului. Datorită curajului său, la 9 ani a fost promovat la gradul de caporal, primind o uniformă și devenind un simbol al rezistenței sârbești.

   În 1915, trupele austro-ungare, germane și bulgare au lansat o ofensivă devastatoare asupra Serbiei, forțând armata să se retragă prin Munții Albaniei. În timpul acestei călătorii infernale, Gavrich a supraviețuit foametei, bolilor și condițiilor meteorologice extreme. Însoțit de soldatul Milosh Mishovich, copilul a refuzat să-și abandoneze camarazii, demonstrând o voință incredibilă pentru vârsta sa. După ce au ajuns pe insula Corfu, unde armata sârbă s-a regrupat, Momchilo a urmat o școală militară, dar, odată ce războiul a continuat, a fost trimis din nou pe front. A participat la lupte alături de greci și francezi, fiind apreciat de superiorii săi.

   La doar 10 ani, a fost observat de comandantul armatei sârbe, care a întrebat de ce se afla un copil în tranșee. Un soldat i-a răspuns ferm: „Nu este un copil. Este un soldat, antrenat în datorie și disciplină. A luptat cu noi la Cer și Kolubara.” După sfârșitul războiului, Gavrich a fost trimis în Anglia, unde a studiat la Henry Wright School. În 1921, s-a întors în Iugoslavia și s-a stabilit la Belgrad, unde a obținut un permis de conducere și o diplomă de designer grafic. A lucrat într-o fabrică de hârtie și și-a întemeiat o familie, căsătorindu-se cu Kosara și având doi copii.