POVESTEA FASCINANTĂ DINTRE UN AVIATOR ROMÂN ȘI UNUL AMERICAN, DIN WWii

îNTÂLNIREA FAȚĂ ÎN FAȚĂ, DUPĂ 66 DE ANI

Generalul Ion Dobran – Un as al aviației române din WWII

Tinerețea și formarea ca aviator

Ion Dobran s-a născut la 5 februarie 1919, în satul Văleni Podgoria, județul Argeș. Fascinat de aviație încă din copilărie, și-a dorit să devină pilot, în ciuda îngrijorărilor părinților. În 1939, exact în prima zi a celui de-Al Doilea Război Mondial, a intrat la Școala de Ofițeri de Aviație din București, pe care a absolvit-o în doi ani, obținând gradul de sublocotenent.

După finalizarea instruirii, a fost repartizat la Flotila 1 Vânătoare de la Pipera, unde s-a antrenat alături de marii aviatori ai vremii, printre care Constantin “Bâzu” Cantacuzino, Alexandru Șerbănescu, Horia Agarici și Tudor Greceanu.

Participarea în cel de-Al Doilea Război Mondial

Dobran a luptat pe ambele fronturi ale războiului, atât pe Frontul de Est, împotriva Uniunii Sovietice, cât și pe Frontul de Vest, împotriva aliaților occidentali. Începând cu august 1943, după o pregătire intensivă la Tiraspol, a fost trimis pe Frontul de Est, unde a participat la misiuni aeriene împotriva aviației sovietice.

În 340 de misiuni desfășurate pe parcursul războiului, Ion Dobran a luat parte la 74 de lupte aeriene, reușind să doboare 11 avioane inamice. Deși a fost doborât de trei ori, a scăpat de fiecare dată nevătămat.

Cea mai dramatică luptă aeriană a avut loc pe 6 iunie 1944, în timpul Debarcării din Normandia, când Dobran a angajat trei avioane americane Mustang P-51. L-a lovit pe sublocotenentul american Barrie Davis, care a fost nevoit să aterizeze forțat în Ucraina. Cei doi aveau să se reîntâlnească peste jumătate de secol și să devină prieteni.

Cariera postbelică și excluderea din armată

După război, Dobran a rămas în aviația militară până în 1952, când a fost înlăturat din armată de regimul comunist, pe motiv că fusese veteran al Frontului de Est. A fost nevoit să lucreze ca muncitor la Uzina “Timpuri Noi”, unde s-a calificat ca strungar.

În 1966, odată cu o ușoară relaxare politică, a fost reprimit în aviație, dar doar la zborurile utilitare. Ulterior, a devenit pilot de linie la TAROM, efectuând curse interne și internaționale la manșa aeronavelor Iliușin Il-14. S-a pensionat în 1973, după o carieră remarcabilă în aviație.

Întâlnirea cu fostul adversar

În anul 2010, la 66 de ani după confruntarea aeriană din 6 iunie 1944, Ion Dobran și Barrie Davis s-au întâlnit la București și Poiana Brașov. Din foști adversari în aer, cei doi au devenit prieteni, rememorând împreună lupta din timpul războiului. Barrie Davis i-a mulțumit lui Dobran că a lovit doar avionul și nu pe el, mărturisind că a primit decorația “Inimă Purpurie” pentru rănile suferite.

Omagierea și recunoașterea meritelor

Generalul Ion Dobran a fost ultimul as al aviației române rămas în viață și ultimul pilot din lume care a doborât avioane sovietice, americane și germane în Al Doilea Război Mondial. De-a lungul vieții, a primit numeroase ordine și distincții, printre care:

Ordinul „Steaua României” cu spade și panglică de Virtute Militară
Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, în rang de Ofițer și Cavaler
Ordinul „Coroana României” cu spade și panglică de Virtute Militară
Ordinul „Leul Alb” (Cehoslovacia)

Ultimul zbor și moștenirea sa

În 2018, la 99 de ani, Ion Dobran a zburat din nou, datorită formației Iacării Acrobați, fiind celebrat în cadrul Centenarului Marii Uniri. Această experiență a fost pentru el o reîntoarcere la cer, pe care o considera adevărata sa casă.

Ion Dobran a fost nu doar un pilot legendar, ci și un scriitor, publicând jurnalul său de război, un document unic despre aviația română în timpul conflictului mondial.

A trăit o viață lungă, până la vârsta de 102 ani, fiind un simbol al curajului, onoarei și devotamentului pentru România. Moștenirea sa rămâne vie în memoria istorică și în paginile aviației române.